Diferenta majora intre celulele stem embrionare si cele adulte deriva din originea lor, si anume din organismul din care sunt recoltate. Celulele embrionare provin din embrioni cu varsta de maxim 7 zile, care pot fi, la randul lor, donati sau produsi in exces in timpul proceselor de fertilizare in vitro. Celulele stem adulte sunt fie prelevate din organisme adulte, fie din cordonul ombilical.

Cercetatorii au evidentiat faptul ca si dupa nastere persista in organism un grup restrans de celule nediferentiate, considerate a avea rol de rezerva in cazul in care apar pe parcurs situatii care sa impuna folosirea lor. Inconvenientul major al acestor celule stem il reprezinta faptul ca in urma diviziunii lor, numarul de celule fiice este foarte limitat si inferior celulelor stem embrionare.

O alta diferenta consta in longevitatea celulelor embrionare, care sunt capabile de a-si mentine abilitatea de a forma orice alt tip de celula chiar si dupa luni sau ani de utilizare si crestere in laborator.

De ce nu se fac cercetari direct pe celulele adulte?

Celulele stem adulte sunt celule nediferentiate aflate printre celule cu functii specializate, in cadrul unui tesut sau organ, care au capacitatea de autoregenerare si de diferentiere in cele mai importante tipuri celulare.

Rolul esential al acestor celule in organismul viu este acela de a mentine integritatea si de a repara uzura tesutului in care se gasesc.

Astfel de celule stem au fost identificate in multe tesuturi si organe.

Se pare ca ele ocupa, in cadrul tesutului, o zona specifica bine delimitata, unde pot ramane sub forma nediferentiata chiar si ani, pana cand sunt activate si incep sa se divida sub influenta directa a leziunilor tisulare.

Printre organele care contin in mod cert celule stem adulte se numara:creierul, pielea, ficatul.

Celulele stem adulte prezinta, comparativ cu celulele stem embrionare, anumite avantaje si dezavantaje care le indica sau nu in utilizarea terapeutica.

Printre avantaje se numara si faptul ca nu exista probleme de ordin etic in ceea ce priveste utilizarea lor.

De asemenea, in cazurile in care donorul si primitorul sunt aceeasi persoana, nu exista riscul respingerii transplantului celular prin interventia sistemului imun.

Daca insa, donorul este diferit de acceptor, poate sa apara reactie imuna din partea organismului gazda care sa duca la respingerea transplantului.

Insa cercetatorii au descoperit 3 dezavantaje extrem de importante celulelor stem adulte care impun prudenta si pot chiar contraindica folosirea lor in terapie.

Dezavantajele sunt:

• in primul rand, faptul ca acestea sunt celule mature si nu au capacitate mare de proliferare, in sensul ca pot genera doar anumite tipuri celulare, in numar limitat. Aceasta observatie este sustinuta de experimente efectuate pe animale care demonstreaza ca celulele stem cu origine sangvina sunt capabile sa formeze hepatocite si celule cu rol in refacerea integritatii tegumentului. Practic, aceasta observatie se traduce prin faptul ca celulele stem adulte pot fi utilizate in tratamentul unui spectru restrans de boli. In comparatie, celulele stem embrionare sunt capabile sa formeze orice tip de celula si astfel sa fie folosite in tratamentul mai multor boli
• in al doilea rand, in cadrul unui organism, celulele stem adulte sunt greu de identificat. Tinand cont de faptul ca organismul este format din miliarde de celule, cautarea in mod particular a celulelor stem corespunde proverbialului „ac in carul cu fan”. Chiar si daca sunt identificate, numarul lor fiind redus, nu pot fi utilizate in multe scopuri. Spre deosebire de ele, celulele stem embrionare sunt usor de reperat, deoarece formeaza populatia celulara dominanta in organismul embrionului, practic orice tip de celula embrionara putand juca rol de celula stem. De asemenea, celulele embrionare se pot divide de un numar nelimitat de ori, generand tot timpul celule noi in cantitati utile, atat pentru cercetare cat si pentru terapie.
• in al treilea rand, celulele stem adulte se dezvolta greu, fapt evidentiat de numeroase studii care au aratat durata lunga de timp, de ordinul lunilor chiar, necesara unor celule stem adulte de a se transforma in tipul particular de celule vizat initial, fapt deosebit de dezavantajos in cazul in care starea pacientului aflat in tratament impune transplantarea rapida a celulelor. Celulele stem embrionare insa au rata de diviziune rapida si pot fi chiar depozitate, astfel ca daca apare nevoia administrarii lor, aceasta se poate realiza imediat.

De unde provin embrionii folositi pentru recoltarea celulelor?

Celulele stem embrionare se definesc prin originea lor. In mod specific, celulele stem embrionare au originea in embrioni care provin din fertilizarea in vitro realizata in clinici speciale si care sunt apoi donati laboratoarelor, in scopuri de cercetare.

Trebuie mentionat ca donarea se face doar daca donorul isi da acceptul legal, dupa ce in prealabil i s-a explicat in mod amanuntit intregul proces.

Este interzisa folosirea in scopuri de cercetare a embrionilor rezultati in urma fertilizarii naturale.

Fertilizarea in vitro presupune recoltarea ovulelor si spermei si fertilizarea lor in conditii speciale de laborator, apoi implantarea unuia sau mai multor ovule fecundate in uterul viitoarei mame.

Ovulele fecundate restante sunt inghetate si tinute in recipiente speciale in cazul in care primul embrion implantat nu se dezvolta corespunzator.

Daca sarcinadecurge normal si femeia nu mai doreste folosirea embrionilor pastrati in laborator, acestia pot fi donati, constituind sursa de celule stem embrionare.

De curand, in Statele Unite, s-a publicat un sondaj realizat in randurile persoanelor care au apelat la serviciile clinicilor de fertilizare si din care reiese ca peste jumatate din ele sunt de acord cu donarea embrionilor nefolositi.